Venirea copilașului pe lume e o bucurie și fericire incomparabilă! Dar… e și o provocare adevărată pentru noii părinți, o călătorie cu multe ascensionări și piedici, responsabilitate, oboseală, nopți nedormite, dificultăți de alăptare… Relația de dragoste dintre mamă și copil nu este neapărat una stabilită instantaneu. Aceasta necesită timp și răbdare. Iar ca o primă încercare este plânsul bebelușului.
Se știe că comparativ cu copiii de altă vârstă, cei de până la 3 luni plâng mult mai mult. De fapt, se consideră normal ca un sugar să plângă timp de până la două ore pe zi. Cauze sunt multe, dar una din cele mai frecvente este colica infantilă.
Despre cum să nu cedăm în fața acestor provocări, ne va vorbi Dna Dorina Rotaru, medic neonatolog, Șef secție reanimare nou nascuți nr.2 IMSP Spitalul Clinic Municipal Nr.1
Dna doctor, se pare că problema colicilor intestinale la sugari este una mereu actuală. Oare fiecare mămică și nou-născut trebuie să treacă prin această încercare? E adevărat că băieții le suportă mai greu?
- Da, problema colicior intestinale e chiar una foarte aprinsă, dar nu este obligator ca fiecare copil să le suporte. Doar 40% de copii sănătoși au colici intestinale și se întâlnesc în egală măsură atât la fetițe cât și la băieței, atât la copiii născuți la termen cât și la cei născuți prematur, atât la cei alimentați natural, cât și la cei alimentați artificial.
Dar cum ne putem da seama că e o colică infantilă și nu altceva? Ce sunt colicile?
- Colicile infantile reprezintă o stare benignă și limitată în timp. Putem suspecta o colică la bebeluș dacă acesta are stări inexplicabile de agitație și plâns pe parcursul a cel puțin 3 ore pe zi, mai mult de 3 zile pe săptămână, pentru cel puțin 3 săptămâni. Ele au și un apogeu la vârsta de 6 săptămâni de viață și scad treptat spre 3-4 luni, dar pot persista și până la 5 luni.
Sunt și niște semne exterioare după care ne putem da seama că e vorba despre colică?
- Da, fața devine de culoare roșie, iar pielea din jurul gurii palidă. Abdomenul este bombat, picioarele sunt trase spre abdomen și reci la atingere. Spatele este arcuit. Brațele sunt rigide, greu de îndoit sau de dezdoit. Degetele sunt încleștate.
Dar care este cauza colicilor?
- Atunci când știi cauza este mai simplu… dar, la moment aceasta rămâne a fi incomplet înțeleasă de lumea științei. Imaturitatea tractului digestiv și cantitatea insuficientă de lactobacili în compoziția microflorei intestinale, este una din cele mai importante verigi în dezvoltarea colicilor.
Totuși, unii copii sunt mai vulnerabili pentru a le face. Care sunt factorii predispozanți?
- Există mai mulți factori care influențează apariția colicilor. Copiii sunt foarte sensibili, și chiar un statut psihologic deficitar în familie poate declanșa colici intestinale frecvente. Deci, situația tensionată în familie, anxietatea părintească, interacțiune neadecvată dintre părinte și copil, tabagismul matern, vârsta înaintată la mamă, primul copil în familie, sunt factori predispozanți pentru colici.Totodată, nu doar starea psihologică a părinților influențează starea de bine a copilului, dar și țipătul persistent al copilului are o influență negativă asupra părinților. Crește riscul de depresie postpartum la mamă, ceea ce duce la o durată mai scurtă a alăptării, comportamentul părinților poate deveni fizic abuziv.Persistența colicilor la vârsta de 5 luni crește riscul problemelor comportamentale la copil, mai ales cu dificultăți de alimentare sau de somn.
Am putea cumva deosebi plânsul provocat de colică de cel obișnuit al copilului?
- Desigur! Intensitatea, tonalitatea și puterea plânsului este similară unui țipăt de durere. Ele debutează brusc, pe neașteptate, mai frecvent seara. Este foarte dificil de a calma un copil care are colică. Dar, pe cât de brusc apare, pe atât de neașteptate dispare, sau încetează după eliminarea gazelor și materiilor fecale. Durata plânsului este de mai mult de 3 ore/zi.
Dar care alte cauze provoacă plânsul la copil?
- Acestea sunt multe și trebuie să le gestionăm corect. Plânsul poate fi provocat de:
- durere – va trebui să excludem disconfortul provocat de leziuni (răni) fizice, sau alt tip de durere;
- supraîncălzirea sau senzația de frig a copilului;
- oboseala și hiperstimularea prin joacă sau manipulații de îngrijire, la fel provoacă plâns excesiv la copil;
- foame – încercați să alimentați copilul pentru a vedea dacă foamea este problema plânsului; copilul poate fi înfometat și din cauza dificultăților de alăptare:
- mamelonul este plat sau ombilical, fisurat – utilizați mameloane artificiale;
- prezintă dificultăți de supt și scoate un sunet specific în timpul suptului;
- probleme de poziționare corectă la sân.
Există vreun colac de salvare pentru această perioadă?
- Da, scopul îngrijirilor și tratamentului colicilor este reducerea plânsului!
Este simplu să spunem, dar mai greu să facem… Doar mama este cea care răspunde de calmarea copilului? Cum pot contribui cei din jur?
Deseori părinții sugarilor se simt furioși, epuizați, vinovați și neajutorați din cauza plânsului copilului. Sprijinul parental, modificarea comportamentului dintre mamă și copil, familie și copil, contribuie esențial la reducerea colicilor. Luați o pauză! Lăsați copilul pentru câteva minute într-un loc sigur, apelați pentru ajutor către un prieten, sau rudă. Aceasta va împiedica afectarea fizică a copilului. ”Sindromul copilului zdruncinat” este termenul care descrie leziunile suportate de copiii zguduiți/zdruncinați în mod violent, de părinte sau alt adult copleșit de plânsul excesiv al copilului. Pe măsură ce capul copilulului se mișcă înapoi și înainte, creierul lovește interiorul craniului, provocând pagube grave și chiar moartea.
Ce altceva mai pot face părinții pentru a depăși această etapă?
Schimbați anturajul! Purtați copilul în brațe, în sling, în leagăn, în scăunel-auto, plimbați-l cu mașina. Puneți copilul în apropierea unei mașini de spălat vase, uscător de haine, sau alte surse de ”zgomot alb”. Faceți o băiță caldă. Masați ușor burtica, folosiți uleiuri pentru aromaterapie. Înfășați vag/liber piciorușele copilului. Ascultați împreună cântece de leagăn.
Starea copilului depinde cumva de faptul cum este alimentat?
- Da, nu suprasolicitați copilul cu lactoză. Laptele anterior (primele cantități care se elimină din sân în timpul alăptării) conține multă lactoză, ceea ce duce la balonare excesivă, scaune prin împroșcare, spumoase, cu creșterea necesității de a fi alimentat mai des din cauza lipsei de sațietate. Oferiți copilului lapte dintr-un singur sân în timpul unei alăptări, pentru ca el să primească și lapte posterior cu conținut mai mare de lipide, oferindu-i sațietate și un somn mai liniștit. Dacă copilul este alimentat artificial, folosiți sticluțe și țeține anticolică. Ridicați copilul sus în timpul unei alăptări ca să eructeze aerul, încercați să hrăniți copilul în poziție verticală.
Și regimul alimentar al mamei ar trebui adaptat pentru perioada alaptării?
- Pentru un somn mai liniștit ar fi bine ca mama să evite din alimentație produse sau băuturi cu conținut de cafeină, precum cafeaua, ceaiul, ciocolata, băuturi carbogazoase; legume cu conținut crescut de fibre alimentare (brocoli, conopidă, varză), fructe ce conțin acizi citrici (citrice, pomușoare, ananas).
Să nu uităm și de remediile medicamentoase… La care din cele prezente pe rafturile farmaciilor se merită să apelăm?
- Dacă e să vorbim despre imaturitatea tractului gastrointestinal ca cauză principală a colicilor, atunci probioticele sunt preparate de elecție pentru înlăturarea acesteia. Probioticele sunt niște microorganisme cu proprietăți benefice asupra florei intestinale, așa-numitele ”bacterii bune”. Utilizarea de comun a probioticelor cu suspenziile pe bază de plante medicinale a redus semnificativ colica, a avut efect benefic asupra adaosului ponderal și asupra toleranței alimentare. Mai multe studii au demonstrat și eficacitatea plantelor medicinale cum este extractul de fenicul sau ceaiul din amestec din plante (mușețel, chimen, melisa, verbină, lemn dulce, fenicul, mentă). Cu toate acestea, excesul de astfel de fitopreparate poate duce la apariția efectelor adverse, cum ar fi vărsături, somnolență, constipație și pierderea poftei de mâncare. Pe când simeticona, recomandat ca antiflatulent/antigaz, nu a demonstrat o eficacitate majoră în reducerea episoadelor colicilor.
Când totuși trebuie să ne adresăm la medic?
- Adresarea la medic este o urgență, dacă:
- copilul a plâns mai mult de 2 ore în continuu;
- copilul refuză să mănânce și să bea pentru mai mult de câteva ore, vomită excesiv, nu se urinează, are scaune cu sânge, copilul este molatic și slab reacționează, a apărut erupții care nu dispar la apăsare;
- copilul are febra mai mare de 100.4ºF (38ºC);
- dacă părintele este alertat că a afectat copilul prin zdruncinare;
- dacă plânsul este rezultatul unei leziuni în urma căderii sau traumei.
- Adresați-vă programat la medic, dacă:
- nu puteți calma copilul sau aveți întrebări, neclarități cu privire la modul de a manevra cu un copil plangând;
- dacă plânsul excesiv continuă la o vârstă mai mare de 4 luni;
- copilul nu adaogă în greutate.
Somn liniștit Vă dorim!
