La ora 4 dimineața, când străzile pustiite dormeau, mă plimbam prin labirinturile goale ale spitalului Clinic municipal Nr.1. Pe ascuns îmi ștergeam picăturile de durere din colțul ochiului.. O sora medicală, cu fata posomorâtă și umerii ofiliți, mă conducea în liniște, însoțită doar de zgomotul papucilor obosiți. Mă gândeam atunci că nu aș avea puterea, în fiecare zi, să vin la un asemenea serviciu. Să văd oameni ce suferă și plâng, disperați si să pot să trăiesc cu asta. EI POT. Și nu au încotro. Își fac meseria, zi de zi, an de an.

Nu este un elogiu medicilor. Din păcate, în acele nopți am văzut medici care îți zâmbesc încurajator în momentul în care tu nu știi încotro să o apuci de frică, dar și din cei care te privesc ca pe un cetățean de nimic. Nu știu care dintre ei primește mai mulți bani. Cred că ambii au salarii mizere- medicul din ambulanța sărăcăcioasă care stătea pe un scaun rece, îmbodolit într-o haină subțire și care simte fiecare groapă de pe drumurile capitalei (și ele sunt foarte multe), și acel medic de garda, care primește pacienți non stop. Totuși, atitudinea e diferită. Am simțit-o eu..

Si dacă foarte mulți se plâng de faptul că medicii sunt indiferenți, eu am văzut oameni adevărați. Oameni cu compasiune, înțelegători .. Am fost operată de către domnul Gheorghe Găină un medic atent, competent care muncește cu dăruire. Fiind internată în secția ginecologie septică am cunoscut mai multe persoane începând de la chirurgi până la doamnele de serviciu, care au avut o atitudine pozitivă față de pacienți. Le mulțumesc tuturor! Și mă închin medicilor care lucrează cu dăruire si atenție maximă!

Marina Vlad /27 Ianuarie 2016/