Maria
E sâmbătă, aproape de miezul nopții, în casă e cald și domnește liniștea. Eu m-am așezat la masa de lucru și am deschis caietul gros cu copertă roz în care scriu detalii sau fac însemnări importante despre tot ce se întâmplă în ultima perioadă în viața mea.
Iar în viața mea de fix 3 săptămâni a venit Maria.
De 3 săptămâni viața mea este altfel.
De 3 săptămâni eu sunt alta.
Pe 30 ianuarie a venit Maria. Și automat toate au căpătat alt sens, alte culori, alte traiectorii.
Este ceva de nedescris în cuvinte și credeți-mă, cât de mult n-aș fi vrut să-mi exprim starea, nu pot.
Era vineri, 30 ianuarie, și la ora 13 aveam înscriere la medic, ca să vedem „ce mai face fata și de ce nu vrea să iasă” 
În urma controlului medicul m-a asigurat că totul este bine și că urmează să ne întâlnim în curând, eu cu el și noi ambii – cu fata. Am venit acasă cu gândul să ud și spăl toate florile din casă. Toate, asta înseamnă peste 30 de ghivece cu flori. Mi-am făcut un ceai negru cu lămâie. Am simțit că ceva nu-i așa cum a fost până acum și m-am întins un pic. Mai târziu totuși am udat florile, cu gândul că poate o să-mi treacă. La 10 seara mi-am sunat medicul, pentru că nu mai suportam, ca peste 20 minute să urc scările maternității cu gândul că totul trebuie să fie bine.
Acum, după 3 săptămâni, procesul nașterii și acele 2 zile în maternitate mi se par ușoare. De fapt, sinceră să fiu, eu am născut relativ ușor și repede. La ora 23 am intrat în sala de naștere și la 02.45 i-am auzit pentru prima oară plânsul. Și de aici toate au căpătat alt sens.
***
Exact o săptămână în urmă, la această oră, eu pășeam agale pe treptele maternității. Întâlnirea cu fata mea era aproape, iar eu știam că totul depinde de mine, din care motiv mă străduiam să fiu puternică, calmă, hotărâtă și ascultătoare
Cred că așa am și fost, până la ora 02.45, când am simțit cum domnul doctor mi-a pus-o pe burtă și m-a felicitat că sunt mamă cu fată. Aici țin minte doar lacrimile mele și plânsul ei. Mai departe e poveste!
Povestea mea, a bărbatului meu, a fetei noastre Maria! Povestea noastră!
( 5 februarie)
Știți care e cel mai plăcut miros din toată lumea asta?
Cel a copilului tău, pe care-l legeni în brațe și-l privești cum doarme!
(13 februarie)
De 2 săptămâni și 4 zile mă uit în cei 2 ochișori semi-adormiți mai mereu și sărut cei 2 obrăjori moi, și tot mă întreb cum, cum Doamne, am trăit eu până acum fără EA?!
(17 februarie)
Cred că încă mult timp, în fiecare noapte de vineri, eu nu voi avea somn și-mi voi aminti ceea ce-am simțit cu fix 3 săptămâni în urmă. E 2.45, ora când am văzut pentru prima dată ghemul de om care acum doarme lângă mine și zâmbește ❤
Iar eu tot îmi apropii nasul meu de năsucul ei, ca nu cumva să-i fie frig. Și-o miros, și o pup pe obrăjorii moi-moi, și mă uit la ea cu ceasurile. De 3 săptămâni eu trăiesc în lumea mea și a fetei mele Maria. Și savurez viața, minunea, iubirea și împlinirea!
(20 februarie)
***
Acum, când scriu aceste rânduri, Maria doarme liniștit în pătucul ei. Zilele mele nu mai sunt deloc ca înainte. Rugăciunile mele nu mai cer nimic altceva, decât sănătate puiului de om care a venit în viața noastră. Eu nu mai sunt ceea ce am fost. Și când mă gândesc câte schimbări s-au produs în aceste 3 săptămâni și cât de repede mi s-au schimbat prioritățile!
Nu aș putea să închei această postare fără a mulțumi public unor oameni. În primul rând, domnului doctor Constantin Ostrofeț și întregii sale echipe care în noaptea de 30 ianuarie au avut grijă ca nașterea Mariei să rămână în amintirea mea ca o experiență frumoasă. Al doilea copil tot la Maternitatea Numărul 1 îl voi naște, pentru că ceea ce am intuit, s-a adeverit: important e medicul, moașa și pediatrul, nicidecum WC-urile sau terciul care-l dau seara. Apropo, tare gustos și cu mult unt
Mulțumesc mult doamnei ginecolog Angela Prepeliță, care de ani de zile are grijă de sănătatea mea.
Mulțumesc mamei mele, pentru tot ajutorul din aceste 3 săptămâni.
Și un mulțumesc soțului meu pentru răbdare, grijă, înțelegere și somnul de dimineață.
Maria mea doarme liniștit.
Mulțumesc, Doamne, pentru o fată sănătoasă și cuminte.
Mulțumesc, Mărioara mamei, pentru împlinire! Te iubesc!
