Când un cuplu aşteaptă un copil, deîndată ce află vestea, după surpriza şi bucuria trăite de cei doi viitori părinţi, apar şi întrebările: “Cum va fi sarcina ? Dar naşterea ? Cum va fi copilul ? Va fi sănătos ? Oare o să fac faţă ? Ce-ar trebui să ştiu / să fac? Cum se va schimba viaţa mea ? Pe cine să întreb ?”

Foarte probabil acest cuplu va urma tradiţiile din familie, modelele transmise din generaţie în generaţie, exemplele vii ale prietenilor, ale rudelor, ale vecinilor, va deveni receptiv la o multitudine de informaţii culese din cărţi, de pe internet sau din mass-media, la recomandările medicului de familie sau ale altor cadre medicale, a altor profesionişti care le-ar putea acorda un sprijin.

Viitorii părinţi (mai ales mama) încep să îşi facă griji pentru copil şi devin receptivi; ei au nevoie de informaţii pe care să le aplice imediat. Şi au dreptate, fiindcă într-adevăr, calitatea vieţii prenatale are un efect determinant asupra dezvoltării viitorului copil.

Există legătura certă dintre starea fizică şi psihică a mamei în timpul sarcinii şi starea de sănătate a copilului. Este foarte important controlul mental al momentului naşterii. Din ce în ce mai multe femei îşi doresc ca naşterea să se producă pe cale naturală pentru că au înţeles cât este de important acest lucru pentru ele şi pentru copii lor. 90 % din naştere, la fel cum 90% din actul sexual se desfăşoară la nivel psihologic! Naşterea poate fi un moment de adâncă emoţie şi satisfacţie, care poate fi cu adevărat plăcut.

Atitudinea din timpul naşterii nu este o problemă care ţine doar de ceea ce se întâmplă fiziologic şi de cum este tratată gravida în spital, ci depinde mai ales de ce tip de persoană este ea si mai ales cum este pregătită pentru această călătorie unică şi minunată.

Anxietatea poate arunca o umbră asupra momentului naşterii. Ea conduce la creşterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, a tensiuni musculare şi la alte răspunsuri fiziologice, ceea ce va face ca naşterea să fie mult mai grea şi mai periculoasa. Este foarte important sa iţi dai seama când apare această anxietate si mai ales de ce.

Durerea: O femeie care este in faţa primei naşteri, obişnuieşte să gândească astfel: „Nu am avut până acum nici o experienţă atât de dureroasă. Cum voi face faţă durerilor naşterii?”. Şi fiindcă nu are nici o idee despre cum este durerea naşterii sau cum se simt contracţiile, grija si gândurile referitoare la aceasta durere, se pot transforma intr-o adevărată teroare.

Durerea poate fi redusă prin învăţarea despre naştere, despre cum funcţionează contracţiile şi cum se va simţi în diferite momente ale sarcinii. Este important de ştiut că durerea din timpul travaliului este diferită de orice altă durere. Ideea este să înveţe autocontrolul asupra propriului corp.

CUM ?

Ce ar trebui să ştie :

• să se relaxeze, să respire, să-şi focalizeze atenţia, ceea ce o va ajuta sa lucreze cu propriul ei corp şi nu împotriva lui.
• să-şi elibereze mintea de frică şi tensiune, astfel încât corpul ei să fie eliberat de durere şi să funcţioneze aşa cum a fost creat să o facă.
• cum funcţionează uterul şi cum afectează frica propriul corp, prin răspunsurile chimice şi psihologice ale acestuia.
• să-şi menţină relaxarea şi calmul pentru a face faţă situaţiilor care o neliniştesc şi o stresează şi care o vor conduce la o naştere uşoară.
• să identifice stresul emoţional înainte şi în timpul naşterii şi cum să o elibereze de el.
• să utilizeze imageria mentală, auto-hipnoza, exerciţii de respiraţie, de relaxare şi să înlocuiască anxietatea si durerea cu încrederea, calmul si confortul, ceea ce o va pregăti pentru cel mai minunat moment din viaţa ei.

CE VA CÂSTIGA ?

• Eliminarea sindromului de frică-tensiune-durere înainte, în timpul şi după naştere.
• Eliminarea sau reducerea în mod substanţial a nevoii de analgezice.
• Reducerea cu câteva ore a primei părţi a naşterii.
• Eliminarea oboselii din timpul travaliului, şi menţinerea unei stări benefice şi pline de energie a mamei pentru momentul naşterii.
• Eliminarea riscului de hiperventilaţie.
• Întărirea legăturilor de ataşament între mamă şi copil.
• Recuperarea mult mai rapidă după naştere.

Dispoziţia psiho-emoţională pozitivă pe parcursul sarcinii devine deosebit de importantă în timpul naşterii. Este foarte important să fim conştienţi de faptul că naşterea este cel mai fericit eveniment din viaţa femeii şi întregii familii. Acest leitmotiv trebuie să persiste de la momentul internării în maternitate şi până la naşterea propriu-zisă.

Asistenţa medicală intrapartum trebuie să fie axată pe familie pentru a satisface necesităţile mamei, copilului şi a întregii familii nu numai în ce priveşte aspectele fiziologice ale naşterii, ci şi cele intelectuale şi emoţionale. Femeia trebuie neapărat să participe la luarea deciziilor în privinţa oricării intervenţii pe parcursul naşterii.

Trebuie să facem tot posibilul ca parturienta să nu rămână singură, fără supraveghere şi susţinere cu frica şi durerea ei.

Emoţiile femeii în timpul travaliului vorbesc despre necesitatea stringentă a parturientei de a simţi, de a avea lângă ea o persoană apropiată care o va încuraja şi îi va acorda un suport fizic şi moral. Susţinerea psiho-emoţională permanentă a parturientei favorizează diminuarea durerii în timpul contracţiei uterine, o reducere a anomaliilor forţelor de travaliu şi frecvenţei utilizării remediilor uterotonice şi analgetice, contribuie la diminuarea ratei de travaliu prelungit şi ratei intervenţiilor chirurgicale.

Persoana de suport trebuie să fie destul de instruită privitor la procesul travaliului şi sa-ţi asume funcţia de coordonator între personalul medical,parturientă şi membrii familiei acesteia, inspirându-le încrederea şi siguranţa într-un final fericit.

Luând în consideraţie avantajele evidente şi lipsa oricărui risc legat de prezenţa persoanelor pentru suportul parturientei,este necesar de a depune tot efortul ca parturienta să fie încurajată nu numai de rudele apropiate, ci şi de personalul medical antrenat.

Este de dorit să evităm intervenţiile ne- justificate, adeseori neplăcute femeii. Conduita naşterilor fiziologice, în majoritatea cazurilor, constă în supravegherea minuţioasă fără a transforma acest proces natural fiziologic într-un procedeu medical (noţiunea de “demedicalizare şi umanizare a naşterii”). În cazul când riscul travaliului este mic, nu trebuie să intervenim în evoluţia naturală a travaliului, cu excepţia acelor situaţii când eficacitatea şi necesitatea unei intervenţii este evidentă.

Pentru a învăţa toate aceste lucruri viitoarea mămică trebuie să fie mereu informată, să citească materiale despre acest subiect şi mai ales să participe la întâlniri cu alte viitoare mămici , aşa ca “Şcoala mamei”, care trec prin aceeaşi perioadă. Întâlnirile in grupuri le pot ajuta să se pregătească şi să privească înainte cu încredere, spre o naştere mai sigură, mai uşoară şi mai confortabilă pentru ele şi pentru copiiilor.

Psiholog
Natalia Popov