Pielonefrita – este o boală inflamatorie, de natură de obicei infecțioasă, a bazinetelor și calicelor renale.

În general, pielonefrita în timpul gravidităţii este numită științific „pielonefrita gestațională”, adică pielonefrita dezvoltată în timpul sarcinii, statistic această pielonefrită o dezvoltă aproximativ 7% din femeile însărcinate. Având în vedere că pielonefrita gestațională poate provoca complicații grave în timpul sarcinii – reprezintă o problemă deosebit de relevantă.

Care sunt cauzele bolii? De ce pielonefrita este adesea întâlnită în timpul sarcinii?

Cauza principală a pielonefritei gestaționale este factorul  mecanic. În timpul sarcinii, uterul crește treptat în dimensiuni, „stoarce” organe vecine, inclusiv uretere – conductele de excreție renală, care conduc la rinichi mecanic comprimat, urina nu se poate trece în mod normal, prin ureter și se reține în rinichi, infectând și intoxicând organismul întreg. Pentru același motiv pielonefrită apare mai frecvent în a doua jumătate a sarcinii, atunci când dimensiunile uterului cresc progresiv, astfel compresând toate organele vecine, mai ales rinichii și ureterele.

Un alt factor important care contribuie la dezvoltarea pielonefritei gestaționale – sunt schimbările hormonale din timpul sarcinii. Schimbarea rapoartele de hormoni din organism, în special estrogen și progesteron, duce la încetinirea peristaltismului ureteral și ca rezultat – propulsarea urinei dificil.

Astfel, toate cauzele fiziologice care conduc la stagnarea urinei în pelvisul renal este un fundal favorabil pentru reproducere microorganismelor patologice – E. coli, stafilococ, streptococ și așa mai departe. Toate acestea conduc la dezvoltarea procesului infecțios-inflamator în rinichi, adică pielonefrite.

Pielonefrita gestațională la gravidă, apare mai des la femeile care anterior sarcinii au suferit un acces de care cistită sau pielonefrită.

Semne şi simptome: Frecvenţa infecţiilor urinare asimptomatice în cursul sarcinii oscilează între 3 şi 10%. În cazurile în care semnele şi simptomele sunt evidente, se pot distinge trei tipuri de infecţie urinară manifestă:

Forma clasică comună. Tabloul clinic este alcătuit din frisoane, febră, dureri lombare, şi cu alterare mai mult sau mai puţin intensă a stării generale.

Forma cu nefropatie. Prezintă, pe lângă manifestările generale descrise mai sus, şi edeme, hipertensiune arterială şi proteinurie.

Forma toxică. Este mai rar întâlnită, fiind o formă septicemică a infecţiei urinare, evoluând de cele mai multe ori cu deces matern şi fetal.

În mod obișnuit, principalele simptome sunt resimțite, începând cu 22-24 săptămâni de sarcină. Cât sunt de exprimate simptomele, depinde în primul rând forma de pielonefrita, acută sau cronică.

În forma acută de pielonefrita starea gravidei se agravează – temperatura  crește, există o slăbiciune, letargie, febră, dureri de cap severe, dureri musculare, greață, vărsături, pierderea poftei de mâncare.

Se caracterizată prin apariția durerii în regiunea lombară. În funcție de rinichiul care este afectat, durerea poate fi pe dreapta sau stânga a taliei. În sarcină cel mai adesea este afectat rinichiul drept.

În forma cronică simptome pielonefritei se exprimă – durere surdă lombară, slăbiciune, letargie, dureri de cap.

Având în vedere natura durerii în pielonefrita este adesea confundată cu amenințarea de avort spontan. În orice caz, chiar și pentru simptome minore, însărcinata trebuie să contacteze imediat medicul obstetrician-ginecolog, sau medicul de familie.

Diagnosticul

Pentru medic diagnosticul prevede o serie de studii de laborator și instrumentale:

– testul de sânge ajuta la detectarea modificărilor inflamatorii, nivelul crescut Leucocite și VSH;
– în pielonefrita pronunțată este redus nivelul hemoglobinei;
– biochimia sângelui (posibilă creștere a ureei și creatininei);

– sumar de urina – analiza de urină, proba Nechiporenko și pentru Zimnitski;
– bacteriuria( sau detectarea bacteriei responsabile de infecția dată) – se face cu scop pentru a cunoaște agentul patogen și sensibilitatea la antibiotice;
– ecografie renala – prezența modificărilor structurale în rinichi;
– consultația nefrologului.

Volumul de teste de diagnostic, în fiecare caz determină numai obstetricianul sau nefrologul după examinarea gravidei.

În pielonefrita acută, sau o exacerbare a formei cronice a bolii, gravida va fi consultată, examinată paraclinic după care se indică tratamentul corespunzător, în marea majoritate pacienta poate fi tratată și la domiciliu, în cazuri mai grave pacienta poate fi internată în spital.

Tratament:

Tratamentul se efectuează  împreună cu un nefrolog.

Primul lucru  în tratamentul pielonefritei este – restabilirea trecerii urinei. În acest scop, se aplică comportamentul „terapia pozițională”, gravidă este plasată pe partea opusă a rinichiului afectat, pacienta i-a poziția genunchi – cot. Această poziție contribuie la decompresia uterului însărcinat reducând presiunea asupra uretere. În majoritatea cazurilor, această poziție se recomandă ca profilaxie și are un efect pozitiv.

Tratamentul medicamentos. Principalul grup de medicamente în pielonefrita complicată cu febră – sunt antibioticele. În timpul sarcinii, medicul trebuie să pună cu atenție selecția antibioticelor, deoarece antibioticul ar trebui să fie nu numai eficient, dar, și inofensiv pentru făt.

Peniciline sunt cele mai preferate (ampicilina, oxacilina), cefalosporinele, aminoglicozide și macrolide. Cursul de tratament cu antibiotice nu este mai mare de 10-14 de zile.

Pentru a spori efectul de antibiotice se mai indică și uroseptice prescrise în paralel (5 NOC, Canefron).

Antidoloroase, antispastice (No-spa, baralgin), desensibilizante, sedative ușoare (tinctura de valeriana) și vitaminele B, C și PP sunt folosite pe larg în tratamentul pielonefritelor.

Gravidă va respecta unele sfaturi generale privind stilul de viață și obiceiurile alimentare.

Trebuie să elimine din dieta mâncărurile picante, prăjite, afumate și sărate.

Este recomandat să bea ceaiuri cu efect diuretic.

Complicații ale pielonefritei în timpul sarcinii:

– infecție intrauterină;
– avorturi spontane;
– moarte fetală intrauterină;
– naștere prematura;
– preeclampsie, o complicație a sarcinii, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale, edeme și proteinurie;
-insuficiență renală, dezvoltarea complicațiilor septice severe,  pot duce chiar și la moartea mamei, cât și a fătului.

Prevenirea pielonefritei:

• viața sedentar în timpul sarcinii, de mers pe jos frecvent, mersul pe jos cel puțin 30 de minute pe zi;
• prezența bolilor cronice ale sistemului urinar în trecut – din start gravida va respecta Dieta Nr.7 specială în timpul sarcinii;
• golirea regulată a vezicii urinare (cel puțin o dată la 3-4 ore) în timpul sarcinii;
• consum de lichide, de cel puțin 2 litri pe zi (în absența edemului!).

 

Medic obstetrician-ginecolog
categorie superioară,
Şef secţia Ginecologie Aseptică nr.2
Natalia Prodan