Definiţie – reprezintă o inflamaţie cronică infecţioasă a sistemului calice-bazinet renal cu implicarea secundară a ţesutului tubulointerstiţial, în stadiile avansate fiind afectate şi alte structuri anatomice renale (vase şi glomerule), cu dezvoltarea consecutivă a sclerozei parenchimului renal.

Factorii ce favorizeaza dezvoltarea PNC:

• Malformaţii congenitale ale rinichilor şi căilor urinare (stricturi, dedublarea incompletă a sistemului calice-bazinet, reflux vezico-ureteral, valvular posterior a uretrei etc.);
• Dereglări dobîndite ale pasajului urinar (postoperatorii, posttraumatice, nefrolitiază, vezică neurogenă, nefroptoză, sarcina);
• Patologii ereditare: polichistoza renală autozomal dominantă, sindromul Alport etc.;
• Stări de imunodeficienţă congenitală;
• Stări de imunodeficienţă dobîndită (infeca HIV/SIDA, chimioterapie anticanceroasă, imunodepresie medicamentoasă îndelungată în cadrul tratamentului maladiilor de sistem sau transplantului de organe);
• Patologii somatice grave: diabet zaharat, hemoblastoze etc.

Acuzele:

• Sindromul inflamaţiei locale (durerea lombară surdă sau colicativă, cu iradiere pe traiectul ureterelor). Durerea lombară, de obicei, este unilaterală sau evident mai pronunţată dintr-o parte.
• Sindromul inflamaţiei generale (febră, frisoane, hipertranspiraţii, cefalee, mialgii, osalgii, stare de rău, astenie, fatigabilitate sporită, diminuarea capacităţii de muncă, dereglările somnului).
• Sindromul infecţiei urinare (piurie, disurie).
• Combinarea acestor simptome cristalizează triada clinică clasică pentru pielonefrită acută sau cronică în acutizare: febră, lombalgii şi modificările sedimentului urinar sub formă de piurie.
• Acuzele, ce ţin de complicaţiile PNC: hipertensiune arteriala, uremie, anemie, dereglări ale metabolismului fosfocalcic, complicaţii septicopurulente etc

Clinica:

Se contureza dupa luni sau ani de la episodul acut de pielonefrita. Intervalul de latenta este întretaiat de recidive, fiecare puseu acut adaugând noi leziuni renale. Alteori evolutia este latenta, diagnosticul fiind stabilit în faza de insuficienta renala , de aici rezulta valoarea explorarilor bioligice. Când apar si semne generale, acestea sunt de infectie cronica: stari subfebrile sau febrile intermitente, cefalee, oboseala, scaderea apetitului si greutatii. dureri lombare, episoade repetate de infectie urinara, stare de astenie, fatigabilitate, inapetenta, tulburari de mictiune, hipertensiune arteriala la 1/5 din bolnavi; edemele sînt de asemenea rar prezente.

Diagnosticul pozitiv al PNC:

1. Datele de laborator

• Sindrom anemic (anemia se accentueaza odata cu progresia insuficientei renale cronice);
• Sindromul urinar:

– proteinurie moderata (sub 1g/24 ore) de tip tubular (cu predominanta albuminei si globulinelor cu GM joasa neresorbite la nivel tubular);

– sediment: leucociturie, piurie, cilindri leucocitari, celule Sternheimer-Malbin (> 10%), hematurie;

– bacteriurie semnificativa > 100 000 UFC/ml (intre puseele infectioase bacteriurie absenta);

– urocultura: identificare germen cauzal / sensibilitatea la antibiotice.

• Sindromul disfunctiei renale

– diminuarea filtrarii glomerulare – uree, creatinina

 

– anomalii tubulare: – puterii de concentrare a urinii; – puterii de acidifiere a urinei cu aparitia acidozei metabolice; . pierderi urinare de Na

2. Datele examinărilor instrumentale . Afectarea renală este, de obicei, asimetrică.

• Ecografia renală: Dimensiunile renale sunt normale sau micşorate, subţierea parenchimului renal, ştergerea graniţei medulocorticale, creşterea ecogenităţii parenchimului, dilatarea pielocaliceală , blocul renal (calculi, cheaguri de sînge, tumoare, strictură etc.), deformarea sistemului calice-bazinet
• Scintigrafia renală dinamică: Funcţia şi poziţia renală, acumulările de preparat radiofarmaceutic din cauza dereglărilor de tranzit urinar, prezenţa refluxului vezicoureteral.
• Urografia intravenoasa.: Funcţia şi poziţia renală, acumulările de preparat radiofarmaceutic din cauza dereglărilor de tranzit urinar, prezenţa refluxului vezicoureteral, nefrolitiază, deformarea şi/ sau deformarea sistemului pielocaliceal

Principiile de tratament medicamentos al PNC

1. Tratamentul etiologic:

• Terapia antibacteriană.
• Tratamentul chirurgical.

2. Tratamentul patogenetic:

• Tratamentele antiinflamator, analgezic şi antispastic.
• Tratamentul antihipertensiv.
• Tratamentul antiagregant.
• Fitoterapia.

3. Tratamentul simptomatic

Evoluţia pielonefritei cornice

1. Evoluţie necomplicată:

• Evoluţie subclinică (latentă).
• Evoluţie fără acutizări (lipsa de acutizări timp de 2 ani).
• Evoluţie cu acutizări periodice.
• Evoluţie cu acutizări frecvente (recidivantă) (timp mai puţin de 3 luni între acutizări).

2. Evoluţie complicată:

• cu complicaţii septicopurulente.
• cu complicaţii cardiovasculare (în special).
• cu diminuarea funcţiei renale (progresia BCR pînă la dezvoltarea nefrosclerozei şi a IRC terminale, a anemiei renoprive, a osteodistrofiei renale şi a altor manifestări ale sindromului uremic).

Măsurile de profilaxie includ:

• tratarea corectă a pielonefritei acute;
• evitarea expunerii la frig;
• evitarea condiţiilor cu umiditate crescută;
• tratarea la timp a focarelor de infecţie din organism;
• igiena corporală corespunzătoare;
• tratamentul bolilor metabolice (de exemplu – diabet zaharat);
• evitarea condiţiilor de suprasolicitare fizică şi psihologică;
• alimentaţie raţională din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
• înlăturarea factorilor favorizanţi ai itu (obstrucţii, abuz de analgezice, constipaţie);
• tratamentul focarelor inflamatorii de vecinătate (prostatită, anexită, vaginită);
• tratamentul bacteriuriilor asimptomatice din cursul sarcinii;

Medic internist
categoria superioara
Ala Valenga