Orice mamă are suficientă dragoste în suflet pentru a o putea dărui copilului ei.

Iubirea parentală este iubirea pe care o manifestă părinţii faţă de copiii lor. Acest tip de afecţiune defineşte ansamblul de sentimente pe care le posedă un părinte şi modalitatea prin care le transmite copilului său. Ataşamentul profund faţă de copil, atenţia pe care o acordă acestuia, grija pe care o poartă, modul în care îi vorbeşte şi răbdarea de a—l asculta sunt caracteristici ale părinţilor care îşi iubesc foarte mult pruncii.

Acordă-i mai mult timp copilului tău pentru al ajuta să se dezvolte cît mai bine.              

Din momentul naşterii, fiecare atingere a părinţilor, fiecare sărut transformă copilul şi îi formează personalitatea. Hrănirea lui prin alaptare naturală influentează modul în care acesta se dezvoltă, de multe ori remarcandu-se ca bebeluşii hrăniţi în acest mod sunt mai sănătoşi şi se ataşează mai mult de părinţii lor.                                  .
În plus, copilul simte căldura corpului mamei şi răspunde stimulilor acesteia. Mama poate să recunoască mişcările acestuia şi să identifice nemultumirea sau satisfacţia lui. Legătura psihică dintre cei doi poate fi adîncită  prin instinctul matern şi prin stările induse de hormoni.

Este în puterea ta să-l faci pe copilul tău să se simtă ocrotit.

Mîngîierea copilului şi ţinerea lui în brațe şi nu în cărucior, aşezarea patucului în camera parinţilor sau crearea unui loc special de joacă la care să participe întreaga familie sunt modalităţi prin care se consolidează legătura sentimentală şi se cîştigă încrederea. 

Un viitor bun pentru copilul tău nu poate fi clădit fără cîteva „instrumente” simple: mîngîieli, priviri calde, vorbe drăgostoase. Acestea contribuie semnificativ la dezvoltarea normală a coplilului, la construirea unor valori morale şi a unor conduite corecte. Astfel, copilul va avea o viaţă lipsită de temeri sau frustrări şi bogată în sentimente.

Stai „de vorbă” cu copilul tău.

Un cuvînt delicat, o laudă sau un zîmbet sunt percepute de către orice copil, mai ales la o vîrsta fragedă, şi sunt înregistrate ca semne ale comportmentulâui familial. Vorbirea cu copilul înseamnă mai mult decît nişte cuvinte simple. El învaţă atunci cînd părinţii: îi vorbesc depsre el, despre lucrurile care îl înconjoară, despre culori, forme, despre emoţii şi sentimente; se joacă cu el – pentru orice copil, cît de mic, partenerii de joacă cei mai buni sunt mama şi tata. Jocul nu e o distracţie, ci singura modalitate prin care copilul învaţă; îmbrăţişează-l des – îmbrăţişarea are o importanţă mult mai mare decît credem, ea transmite o multime de mesaje copilului, că este iubit, că este apreciat, că este în siguranţă, îi stimulează mişcările etc.

Arată-i zilnic copilului tău dragostea ta pentru a-l convinge că este cel mai important copil din lume.

Iubirea parentală are drept caracteristica dorinţă de a răspunde cerinţelor copilului. El nu trebuie lăsat să plîngă, în ciuda convingerilor unora dintre noi că a reacţiona la fiecare scăncet al acestuia este o modalitate de a-l răsfaţa. Lacrimile unui copil dovedesc starea de nemulţumire, de disconfort, de foame, oboseală sau frig. A raspunde prompt la plînsul copilului înseamnă a-i cîştiga încrederea şi îi învaţă pe parinţi să îl asculte.

Cunoaşterea copilului se poate realiza doar prin acordarea unui timp îndelungat pentru a observa trasăturile de caracter şi a distinge momentele sau locurile în care se simte relaxat şi fericit. Chiar daca părinţii mai fac greşeli, datorită educaţiei oferite copilului şi ataşamentului faţă de el, acesta ştie să recunoască şi să judece atitudinea lor fără să fie afectat în mod excepţional.

Eşti cea mai importantă persoană pentru copilul tău pentru că i-ai dat viaţă. Oferă-i şi un VIITOR!

Medic ostetrician-ginecolog
categorie superioară,
şef de secţie Roşcina Tatiana