Diabet zaharat (din gr. diabetes — care trece) — boală endocrină caracterizată prin dereglarea metabolismului, în primul rînd a celui glucidic, datorită insuficienței de insulină în organism. Este cauzat de diverși factori, dintre care rolul principal revine eredității.

La dezvoltarea diabetului zaharat pot contribui, de asemenea, bolile inflamatorii, vasculare, traumatice, bolile pancreasului (de ex., pancreatita, litiaza pancreatică, embolia vaselor sangvine pancreatice), traumele neuropsihice, surmenajul nervos de lungă durată, alimentația excesivă sistematică, abuzul de produse alimentare bogate în glucide ușor asimilabile, astfel de infecții ca gripa ș. a.

În majoritatea cazurilor evoluează cronic. La început se manifestă prin sete exagerată și permanentă (consumul de lichide depășește 4—6 l pe zi), prin urinare frecventă și abundentă, poftă mărită de mîncare, scăderea masei corporale. Apoi se pot asocia și alte simptome: mîncărimea intensă a pielii, mai ales în regiunea perineului, piodermite ș. a. Din cauza insuficienței de insulină crește conținutul de zahăr în sînge, apare zahăr în urină, adică au loc hiperglicemia și glicozuria — simptome vădite ale formei clinice de diabet zaharat.

Există și forme latente (ascunse), caracterizate prin asimilarea cu întîrziere a zahărului, deși conținutul acestuia în sînge este normal, iar urina nu conține zahăr. Asemenea forme pot fi descoperite numai prin metode speciale de laborator. Dacă bolnavul nu respectă indicațiile medicului, ori se tratează insuficient ori incorect, boala progresează. De regulă, în asemenea cazuri la diabet zaharat se asociază ateroscleroza, însoțită de lezarea nervilor periferici, glomerulelor renale și vaselor sangvine ale retinei.

Survin modificări metabolice profunde, în urma cărora în sînge se acumulează produsele de oxidare incomplectă a acizilor grași, denumite corpi cetonici. Acumulîndu-se în cantități mari în organism, aceasta provoacă o intoxicație gravă a organismului, din care cauză bolnavul pierde treptat pofta de mîncare, în schimb setea-i devine din ce în ce mai exagerată, apar grețuri, vărsături, dureri de cap și abdominale; pielea și mucoasele sunt uscate, din cavitatea bucală iese un miros de acetonă. Starea generală se înrăutățește, bolnavul devine apatic, somnolent și poate pierde cunoștința. În acest fel se dezvoltă coma diabetică.

Tratamentul se face sub supravegherea permanentă a medicului în decursul întregii vieți a bolnavului. Principalele mijloace terapeutice sînt dieta, insulina și tabletele hipogliceminate. Trebuie respectat cu strictețe regimul alimentar indiferent de forma și gravitatea bolii.

În majoritatea cazurilor formele ușoare de diabet zaharat pot fi compensate fără întrebuințarea substanțelor medicamentoase. Din rația alimentară a diabeticilor se vor exclude produsele alimentare, care conțin glucide ușor asimilabile (zahărul, mierea, cofeturile); grăsimile (untul și uleiul vegetal) vor constitui cel mult 25% din valoarea calorică zilnică, iar proteinele—15—20%.

La alcătuirea rației alimentare pentru bolnavii de diabet zaharat se va ține cont de masa corpului, felul de activitate a bolnavului și evoluția bolii. Principalele produse alimentare pentru ei trebuie să fie carnea slabă, pîinea neagră, brînzeturile, legumele (varză, pepeni, roșii, fasole și mazăre verde) și fructele (în afară de struguri și banane). Se permite consumarea în cantități limitate a cartofilor, sfeclei, morcovilor. Cantitatea de produse alimentare o determină medicul în fiecare caz aparte.

În perioada de acutizare a bolii, cînd poate să se dezvolte coma diabetică, atît untul, cît și celelalte grăsimi animale se exclud din alimentație. În formele de gravitate medie și cele avansate de diabet zaharat se prescriu zilnic injecții de insulină, ale căror doze sînt stabilite de către medic în mod strict individual. De regulă, în acest caz bolnavii (sau rudele lor) vor fi instruiți să poată zilnic singuri să-și administreze subcutanat insulină, respectînd regulile de antiseptică și aseptică în conformitate cu schema și dozele prescrise.

La bolnavii ce se tratează cu insulină, în special dacă aceasta are o acțiune de lungă durată și dacă ei nu respectă regimul alimentar sau orele mesei, poate apărea hipoglicemia (reducerea considerabilă a conținutului de zahăr din sînge), caracterizată printr-o stare de slăbiciune bruscă, foame, palpitații, transpirație abundentă, tremurături, uneori și prin senzația de teamă.

În astfel de cazuri pentru a preveni dezvoltarea comei hipoglicemice bolnavul trebuie să mănînce puțin (o felie de pîine, cîțiva biscuiți, cașă ș. a.), iar dacă starea lui se agravează brusc — să consume urgent 3—5 bucățele de zahăr, sau un pahar de ceai dulce. Tot în acest scop bolnavii care se tratează cu insulină trebuie să aibă întotdeauna cu sine cîteva bucățele de zahăr, pentru a-l putea consuma cît mai repede la apariția primelor semne de hipoglicemie.

Se recomandă ca fiecare bolnav de diabet zaharat să poarte împreună cu documentele și un bilețel special (eliberat de policlinică), în care să fie menționat că el suferă de diabet zaharat și că se tratează cu insulină, indicîndu-se totodată și doza ce i se administrează.

Un asemenea bilețel ajută în cazurile cînd la bolnavi apare brusc coma hipoglicemică, dînd posibilitate lucrătorilor medicali să acorde cît mai urgent ajutorul medical respectiv. Toți bolnavii de diabet zaharat trebuie să se afle sub supraveghere medicală, care se realizează prin dispensarizare după locul de trai al acestora.

Profilaxia diabetului zaharat prevede o alimentație rațională fără abuz de dulciuri, copturi, prevenirea obezității, menținerea masei corpului în limitele normei, organizarea rațională a muncii și a odihnei.

La bolnavii de diabet zaharat, inclusiv la cei cu forme latente, profilaxia are drept scop prevenirea acutizărilor și complicațiilor bolii, ceea ce e posibil în majoritatea cazurilor dacă sînt respectate de la bun început prescripțiile și sfaturile medicului endocrinolog.

Au mare importanță menținerea pielii corpului în curățenie, îngrijirea regulată și asanarea periodică a cavității bucale, prevenirea piodermitelor, microtraumatismelor și a altor leziuni posibile în procesul muncii.

Sînt binevenite tratamentul la stațiunile balneoclimaterice sau la sanatoriile locale și cultura fizică medicală (inclusiv exercițiile de înviorare de dimineață, exercițiile fizice dozate, plimbările la aer liber ș. a.), îndeplinite conform indicațiilor și sub controlul medicului.

Bolnavilor de diabet zaharat care se tratează cu insulină sau cu tablete hipoglicemiante, li se interzice să lucreze la înălțimi mari, pe apă, în calitate de conducători de vehicule, deoarece în caz de hipoglicemie este pusă în pericol atît viața lor proprie, cît și a celor din jur. Respectînd condițiile enumerate, diabeticii își vor păstra capacitatea de muncă timp îndelungat și se vor putea bucura de bunurile vieții obștești.

Medicul-internist
Zinaida Lozovschi