Alimentarea naturală la sân

Este evident faptul că una din metodele principale îndreptate spre salvarea milioanelor de vieţi ale copiilor de vârstă fragedă este alimentarea lor corectă. Alimentarea este una din factorii principali care determină gradul de adaptare a copilului la mediul ambiant, condiţionează starea sănătăţii lui, actuale şi viitoare, influenţează dezvoltarea neuropsihică, fizică, stare imuno-reactivităţii, modul de acţionare în cazurile de stres.

Importanţa problemei alimentaţiei copilului în primul an de viaţă este determinată în mare măsură de particularităţile anatomo-fiziologice şi funcţionale ale organismului infantil şi în special ale sistemului său digestiv.

Copilul în primul an de viaţă creşte accelerat. Masa lui se dublează la 4-5 luni, se triplează spre vârsta de un an. Metabolismul copilului în primul an de viaţă este de 10 ori mai intens decât cel al adulţilor. Sistemul digestiv se caracterizează prin imaturitatea mucoasei, tractului digestiv care este foarte fin, abundent vascularizată, ţesutul muscular este dezvoltat insuficient, cantitatea şi activitatea sucului gastric sunt scăzute, lungimea intestinului în raport cu lungimea corpului e mai mare decât la adulţi. Secreţia glandelor salivare este redusă. Alimentaţia este sursa principală de substanţe vitale necesare indispensabilă organismului uman: proteine, glucide, lipide, vitamine, substanţe minerale, apă şi fibre alimentare. Proteinelor le revine rolul preponderent în construcţia ţesuturilor noi, iar glucidelor şi lipidelor le revine funcţia furnizorilor de energie.

Alimentarea la sân este filogenetic cea mai perfectă şi firească metodă de asigurare a copiilor în primul an de viaţă cu hrană ideală. Această alimentare are o acţiune biologică şi emoţională, ce nu poate fi înlocuită cu nimic, asupra sănătăţii atât a mamei, cât şi a copilului. Laptele uman este produsul creat de natura pentru alimentarea nou-născutului şi a copilului în primul an de viaţă.

Care sunt priorităţile laptelui matern pentru copil?

Rolul biologic şi social al laptelui uman:

• Factorul alimentar
• Factor imunologic al laptelui matern
• Factor reglator al funcţiilor specifice umane la nou-născuţi
• Factor de comportament psihoemoţional

Factorul alimentar:

PROTEINELE – au o importanţă esenţială în creşterea şi dezvoltarea sugarului şi copilului de vârstă fragedă, în alimentaţia primului an de viaţă cantitatea şi calitatea de proteinelor rar când este insuficientă dacă raţia alimentară este diversă şi include proteine din laptele matern sau proteine de origine vegetală.

Necesităţile în proteine ale copiilor sub 6 luni sunt complet satisfăcute dacă hrana conţine proteine ce după calitate şi cantitate sunt echivalente laptelui matern.

Dauna excesului de proteine:

• Excesul de aminoacizi duce la suprasolicitarea sistemelor de metabolizare din ficat si rinichi deoarece organul este impus să metabolizeze şi să elimine surplusul de azot. Aceasta poate duce la acidoză, diaree, concentraţie crescută de amoniu si uree.
• Alimentele de origine animală, pe lângă cantitatea crescută de proteine, conţin şi o cantitate crescută de lipide şi ulterior va duce la obezitate.
• Folosirea în exces a proteinelor poate condiţiona pierderi de calciu şi mineralizarea oaselor.

Lipidele:

• În laptele de vacă persistă acizii graşi polisaturaţi, în lipsa celor graşi polinesaturaţi.
• Laptele de vacă nu conţine acid linoleic (necesar pentru dezvoltarea creierului), fiind prezent în cantităţi mai mari în laptele matern.
• Colesterina în laptele de vaci este în cantităţi mici, pe când în laptele matern e mai mare.
• Lipaza (pentru fermentarea grăsimilor) lipseşte In laptele de vacă, pe când în laptele matern e în cantitate suficientă.
• Lactoza, carbohidraţii din lapte asigură aproximativ 40% din necesităţile energetice ale copilului.
• Laptele de vacă conţine 3 – 4% lactoză, iar laptele matern 7%

Minerale (mEq/l)

în laptele matern:	în laptele de vacă:
natriu – 6,5	cu 25 mai mare
cloruri – 12	cu 29 mai mare
kaliu – 14	cu 35 mai mare

• Concentraţia majorităţii mineralelor în laptele matern nu este afectată de către regimul alimentar.
• Calciul este mai eficient absorbit din cauza raportului crescut calciu: fosfor în laptele matern.
• Biodisponibilitatea fierului şi zincului din laptele matern este crescută din cauza că copilul mic reţine 50-70% din consumul total de fier.
• Concentraţia de vitamine este aproape întotdeauna adecvată pentru necesităţile copilului dar de asemenea de regimul alimentar al mamei.

Apa

• În laptele matern: concentraţie normală, nu este necesară adăugarea apei.
• În laptele de vacă: concentraţie scăzută de 2-3 ori, este necesară adăugarea apei.

Necesităţile hidrice

• copiii ce sunt alimentaţi în exclusivitate natural nu necesită să bea apă chiar şi în condiţii climaterice calde, cu excepţia cazurilor când ei sunt:
• alimentaţi cu un alt tip de alimente (cu osmolaritate ridicată)
• pierd lichide în rezultatul diareii
• sunt deshidrataţi

Copiii alimentaţi la sân nu au nevoie de apă

• copiii alimentaţi la sân primesc suficientă apă din laptele matern. Acesta conţine apă în proporţie de 90%.
• administrarea de apă sugarului creşte riscul de infecţie prin posibilitatea introducerii unor germeni patogeni. Contaminarea poate veni direct din apă sau de la alte ustensile folosite (biberon, cană, linguriţă). Copiii care nu sunt alimentaţi exclusiv la sân se îmbolnăvesc în proporţie mai mare. Numai apa conţinută în laptele matern este suficient de pură.
• dacă dăm copilului apă, starea lui de nutriţie va fi mai puţin bună decât ar putea fi. Stomacul sugarului este mic. Atunci când i se dă apă, copilul nu mai poate consuma la fel de mult lapte şi astfel el va primi mai puţină energie şi mai puţini nutrienţi.
• dacă sugarul primeşte apă, el nu va primi suficienţi anticorpi. Laptele matern conţine agenţi antimicrobieni şi antivirali şi acţionează ca prima vaccinare a copilului. Dacă apa înlocuieşte laptele de mamă, copilul nu va putea beneficia de maximă protecţie împotriva bolilor.
• secreţia lactată a mamei poate diminua. Ea depinde în principal de solicitarea copilului. Dacă dăm copilului apă şi mai puţin să sugă, mama va începe să secrete mai puţin lapte.
• administrarea de apă periclitează protecţia contraceptivă oferită de alăptarea frecventă, iar mama care dă copilului apă nu va fi protejată de o nouă sarcină la fel de mult timp cât ar fi putut fi alăptând exclusiv
• dacă sugarul are o diaree uşoară, alăptaţi-l mai des. Dacă diareea este moderată sau severă, alăptaţi mai des, dar faceţi şi rehidratări orale.

Nu uitaţi!

Un copil normal nu trebuie să primească nimic altceva în afară de laptele matern timp de aproximativ 6 luni. Dacă mama crede că îi este sete copilului, ea însăşi trebuie să bea apă şi să-l alăpteze mai des.

Factorul imunologic al laptelui matern:

• Rolul imunologic al laptelui matern este mai evident în perioada imediată după naştere (colostrul) şi în primele luni de viaţă ale copilului
• Se micşorează răspândirea şi durata afecţiunilor diareice
• Protecţie contra infecţiilor respiratorii
• Micşorează numărul cazurilor de otită medie şi recidivarea ei
• Protecţie contra enterocolitei necrotice, bacteriemiei, meningitei, botulismului si infecţiilor urinare.
• Este posibilă micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat tip l, patologia tractului gastrointestinal)
• Micşorează riscul morţii subite la copilul aparent sănătos

Laptele matern conţine următorii factori de protecţie:

• Imunoglobuline specifice: IgA, IgG, IgM, IgE, IgD
• Lactoferina
• Lizozimul
• Bifidum-factorul
• Macrofagii
• Limfocitele: T şi B
• Neutrofile, macrofagi
• Inhibitorii proteazelor
• Complimentul
• Interferonul
• Interleuchine: 1 beta, 1, 2, 4, 6, 8, 10
• Factori antipatogenici nonimunoglobulinici: gangliozide (împotriva toxinei holerice, eşerihia coli,) glicoproteina (împotriva rotaviruşilor),
• Oligozaharide (Streptococus pneumonie, Haemofilus influenzae), mucina (e. coli)
• Lactoperoxidaza
• Proteine ce leagă vitamina B1Z şi folaţii
• Factorul antistafilococic
• Factori antivirali: împotriva (enteroviruşilor, poliviruşilor tip 1,2,3; coxaviruşilor, ehcoviruşilor, herpesviruşilor, citomegalovirusului, rubeolei, virusului respirator sinciţial, rotaviruşilor)
• Factorul antilambliozic
• Properdină
• Factor bifidus
• Factorul hematotaxic

Factor reglator al funcţiilor specifice umane la nou-născuţi:

• Hormonii şi factorii de creştere prezenţi în laptele matern:
• Calcitonina, eritropoetina, GRF, GnRH, insulina, neurotensina (vasopresina), oxitocina, steroizi ovarieni, prolactina, relaxina, somatostatina, triiodotironina, tiroxina, TRH, TSH
• Lanţ lung de acizi graşi polinesaturaţi, carnitina, taurina, P-casamorfină, polisaharide
• Factorii de creştere: factorii de creştere epidermali (FCE), factorii de creştere din laptele matern, factorii de creştere derivaţi din mamare, factorii de creştere ai nervilor (FCN), factorii de creştere de transformare, factorii de stimulare a coloanei, factorii de creştere Bifido-bacterinum) îndeplinesc următoarele funcţii:
• Care determină dezvoltarea fizică, ce la rândul său duc la dezvoltarea şi maturizarea tractului gastrointestinal
• Ei corelează cu indicii dezvoltării intelectului şi psihomotorii
• Dezvoltarea reacţiilor de psihomotorii şi intelectuale, şi a capacităţilor de cunoaştere
• Prezenţa în laptele matern a neurohormonilor specifici umani (leuencefalina, betaendorfina, substanţa P, metencefalina ş.a.) favorizează dezvoltarea intelectuală. Copii aflaţi la alimentaţia naturală au coeficient de dezvoltare mai înalt, rezultatele testelor pentru aprecierea capacităţilor sunt mai înalte decât cei aflaţi la alimentaţia artificială.

Factor de comportament psihoemoţional

• corelează cu activitatea biologică a laptelui, influenţează ritmul „alăptării”, viteză, gustul individual, zâmbetul, glasul, blândeţea mamei. Copiii aflaţi la alimentaţia naturală au coeficientul foarte jos de dereglări de comportament în viitor mai ales în perioada de adolescenţă, risc minor de criminalitate, prostituţie, dependenţă de droguri, abandonarea şi maltratarea copiilor.

Copiii mici trebuie sa sugă des!

Copilul mic trebuie să sugă frecvent, atât ziua cât şi noaptea. Multe mame nu alăptează suficient de des. Mesele frecvente sunt necesare deoarece:

• Stomacul unui copil este mic şi poate primi numai o cantitate limitată de lapte la o masă. Acest stomăcel trebuie umplut la loc des.
• Laptele de mamă este perfect adaptat pentru copil. Aceasta înseamnă că este digerat mai uşor şi mai rapid decât alte alimente, astfel încât copilul va avea nevoie de mese mai dese.
• Din moment ce secreţia lactată a mamei depinde de cererea copilului, mesele sunt necesare pentru a menţine o secreţie lactată bogată a mamei.
• Suptul frecvent face ca alăptarea să aibă un efect contraceptiv sigur şi întârzie reinstalarea ciclului menstrual.

Nu uitaţi!

Un copil trebuie pus la sân de 8-12 ori/24 ore (până la o oră pentru copii ce încet sug „leneşi”), în mod ideal, copilul ar trebui să doarmă cu mama, astfel încât să se poată hrăni „la cerere”.

Avantajele alăptării la sân

• Mama se recuperează mai rapid după naştere, atât psihic cât şi fizic
• Alăptarea scade riscul hemoragiilor uterine după naştere
• Alăptarea scade riscul cancerului mamar şi ovarian
• Alăptarea copilului la fiecare 3-4 ore (nu mai puţin de 8 ore pe zi) protejează mama de o sarcină nedorită în primele luni după naşterea.
• Alăptând, femeia revine mai repede la silueta normală dinaintea naşteri.
• În plus, din punct de vedere practic, mama care alăptează are mai puţine griji şi cheltuieli.

Avantajele alăptării pentru mamă

• Laptele matern, în special colostrul (laptele din primele zile după naştere), conţine anticorpi şi protejează împotriva mai multor boli infecţioase.
• Copilul este întotdeauna asigurat cu hrană caldă şi igienică
• Alăptarea previne apariţia rahitismului, anemiei, diabetului zaharat, reduce riscul obezităţii.
• Alăptarea previne apariţia diabetului de tip 1 (cu debut juvenil la copii succeptibili genetic)
• Copilul primeşte mai multă căldură şi dragoste, ceea ce favorizează dezvoltarea psiho-emoţională
• Copiii care au fost alăptaţi sunt mai inteligenţi, comparativ cu cei care au fost lipsiţi de laptele matern.

1. Laptele mamei este unica hrană de care are nevoie un nou-născut până la vârsta de şase luni. În această perioadă nu sunt necesare alte alimente sau lichide, nici măcar apă.
2. Copiii nou-născuţi trebuie să stea aproape de mamele lor şi trebuie să fie alăptaţi la o oră după naştere.
3. Alăptarea frecventă determină producerea unei cantităţi mai mari de lapte. Orice mamă poate alăpta cu succes.
4. Alăptarea permite protejarea nou-născuţilor şi copiilor mici de unele unor maladii grave. Alăptarea creează o legătură specială între mamă şi copil.
5. Hrănirea din sticluţă poate duce la îmbolnăviri. Dacă o femeia nu-şi poate alăpta copilul, acesta trebuie să fie hrănit cu laptele mamei sau cu substituenţi de lapte matern dintr-o cană curată, obişnuită.
6. De la vârsta de şase luni copii au nevoie de o varietate de alimente suplimentare, dar alăptarea trebuie să continue pe parcursul celui de-al doilea an de viaţă a copilului şi chiar mai mult.

Medic neonatolog
categoria superioară
secţia îngrijirea copiilor prematuri
Iulia Procopciuc