Osteoporoza este o boală metabolică a osului în care arhitectura sa se modifică, acesta devenind mai poros și mai fragil, cantitatea de os  reducându-se până la un nivel la care se poate produce o fractura în absența unui traumatism sau ca răspuns la un traumatism minim. Osteoporoza are etiologie genetică sau idiopatică; poate fi provocată de menopauză sau secundară unor boli, diverselor medicații. Forma cea mai frecventă este osteoporoza indusa de menopauză.

Osteoporoza a devenit în ultimul timp o adevărată problemă socio-economică, deoarece se estimează că, în întreaga lume, una din trei femei și unul din opt bărbați cu vârsta de peste 50 ani suferă de această boală. Consecința directă este fracturarea oaselor, frecvent de șold sau vertebrală, care determină suferința majoră, invaliditate prelungită, scăderea calității vieții și, nu în ultimul rând, costuri enorme, fie ele directe sau indirecte derivate din necesitatea asistării acestor pacienți.

Menopauza reprezintă o etapă a vieții când producția de hormoni estrogeni încetează având ca rezultat sistarea menstruațiilor. Instalarea menopauzei grăbește procesul normal de resorbție osoasă. Astfel țesutul osos îmbătrânit este resorbit mai repede decât capacitatea organismului de a crea țesut osos neoformat.

Semne și simptome:

Osteoporoza este asimptomatică timp de câțiva ani, de unde și denumirea de afecțiune silențioasă.

Unul dintre primele semne poate fi reducerea înălțimii (cu până la 10 cm), legată de curbarea spatelui, cauzată de tasarea vertebrelor. Din păcate însă acest semn este tardiv.

Tasarea vertebrelor antrenează deseori dureri intense de spate. Durerea este acută, de obicei nu radiază și este agravată de ridicarea unor obiecte grele. Uneori, durerea dispare după o săptămână, deși uneori poate dura câteva luni.

Cauze și factori de risc:

Remodelarea osoasă constă în formarea în permanență de țesut osos nou și în resorbția osoasă. Maximul densității osoase este atins în jurul vârstei de 25 ani și rămâne constant timp de aproximativ 10 ani, timp în care formarea osoasă este aproximativ egală cu resorbția. După aceasta, urmează un declin în care pierderea osoasă este de 0,3-0,5% pe an. După menopauză, acest proces este accelerat, ajungând la 3-5% pe an. La femei, pierderea de masă osoasă este intensificată odată cu ajungerea la menopauză, din cauza scăderii producției de estrogeni. Această etapă de pierdere osoasă accelerată durează până la 5 ani după menopauză.

Factori de risc pentru osteoporoza:

• Sedentarismul;
• Istoric pozitiv pentru fracturi osoase;
• Pierderea importanta în greutate;
• Dezechilibru hormonal prelungit: hiperparatiroidism primar, hipertiroidism, hipogonadism;
• Menopauza precoce (înainte de 45 ani);
• Menstruații neregulate, cu perioade de amenoree;
• Utilizarea prelungita a unor doze mari de medicamente ce pot cauza carențe în calciu: hormoni tiroidieni, anticonvulsive, corticosteroizi (cortizon, etc.), diuretice, antiastmatice, medicamente impotriva artritei reumatoide sau psoriazisului;
• Aporturi alimentare insuficiente de calciu;
• Lipsa de vitamina D, datorita unei expuneri insuficiente la soare sau a unei alimentații sărace în vitamina D;
• Consumul excesiv de cafeina (echivalentul a 4 cesti de cafea pe zi);
• Alcoolismul;
• Vârsta peste 50 ani pentru femei;
• Antecedentele familiale de fracturi de șold la unul dintre părinți;
• Unele boli: ciroza hepatică, boala Crohn și artrita reumatoidă.

Diagnostic:

• examenul radiologic – osteodensitometria
• tomografia computerizata cantitativa a coloanei ;
• absorbțiometria unifotonică la nivelul antebratului proximal
• absorbțiometria bifotonică la nivelul coloanei vertebrale și șoldului
• dubla absorbțiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a șoldului – metoda de preferat

Tratament

Odată instalată osteoporoza, nu este posibilă refacerea masei osoase. Totuși intervenția precoce poate preveni osteoporoza iar cea tardivă poate opri progresia bolii. Se folosesc preparate cum ar fi:

1. Calciu-1000 – 1500 mg / zi
2. Estrogeni pe cale orală sau transdermică
3. Calcitonină
4. Bifosfonații
5. Vitamina D și metaboliții săi-800 UI / zi

Terapii de viitor

• antiestrogeni (tamoxifen, raloxifen)
• florura de sodiu cu eliberare lentă
• parathormonul în doză mică

Tratamentul chirurgical

În cazul unei fracturi de șold, o intervenție chirurgicală poate fi necesară pentru reconstruirea șoldului.

Măsuri de prevenție adiționale

• Activitate fizică
• Reducerea consumului de cafea
• Reducerea consumului de alcool
• Renunțarea la fumat
• Aporturile suficiente de proteină

Medic Obstetrician – Ginecolog

Angela Postu