Bronşita, astmul bronşic, bronhopneumopatia obstructivă cronică, bronşiectazia – toate aceste afecţiuni respiratorii cronice se pot agrava în perioada rece a anului. Pentru a evita aceste exacerbări, pacienţii trebuie să respecte corect şi punctual tratamentul prescris de specialist şi să se prezinte la medical de familie atunci cînd apar probleme ce nu pot fi rezolvate la domiciliu.

În perioada rece a anului creşte numarul acutizărilor (exacerbărilor, agravărilor) bolilor cronice respiratorii: bronşita, astmul bronşic, bronhopneumopatia obstructivă cronică. În cazul acutizării maladiei pacientul trebuie să se adreseze medicului său curant (medic de familie şi medic specialist pneumolog) pentru tratamentul de specialitate al acestor agravări. Pentru a preveni acutizarea (exacerbarea), pacienţii cu afectiuni respiratorii cronice trebuie sa evite factorii declanşatori, cel mai important dintre aceştea fiind fumatul. Alte masuri pentru a preveni acutizarea sînt reprezentate de oxigenoterapia de lungă durată, de care au nevoie unii pacienţi, precum şi de tratamentul farmacologic prescris şi administrat permanent în funcţie de stadiul afecţiunii. Administrarea permanentă presupune ca tratamentul nu trebuie întrerupt atunci cînd pacientul «se simte bine» sau de teama că acesta îi dezvoltă «dependentă», fiind greşit înţeles de către aceşti pacienţi ca administrarea permanenta a medicaţiei – boala fiind cronică – înseamnă dependentă.

Cum se manifestă exacerbările în BPOC?

Pacientul expus temperaturilor scăzute şi infecţiilor arborelui traheobronşic din sezonul rece poate semnala accentuarea dispneei (respiraţiei grele) – simptomul principal al unei exacerbari, acompaniată de wheezing (respiraţie suieratoare) şi constricţie toracică, accentuarea tusei şi cresterea volumului, modificarea culorii şi/sau a viscozităţii sputei şi febră. În exacerbările BPOC-ului pot exista şi acuze nespecifice, precum: stare generală alterată, insomnie, somnolenţă, fatigabilitate, depresie şi chiar confuzie şi scaderea toleranţei la efort. Pacienţii cu aceste modificari ale stării generale vor solicita de urgentă consultul medicului curant, care va decide daca starea pacientului presupune internare în spital sau permite monitorizarea exacerbarii la domiciliu: creşterea dozelor sau/şi a ritmului de administrare a terapiei bronhodilatatoare existente sau administrarea acesteia prin nebulizare în doze mari (in cazurile severe), dacă există un nebulizator adecvat, adaugarea glucocorticosteroizilor cu administrare orală, pe lingă cei inhalatori şi a antibioticelor (în funcţie de aspectul şi volumul sputei).

Astmul: perioadele de agravare sînt adesea declanşate de o viroză respiratorie

Astmul se manifesta prin crize de sufocare însoţite de şuierături în piept, de tuse care pot fi insoţite de spute cu eliminarea unui conţinut albicios gelatinos. Uneori pacienţii au senzaţia că «îi strînge pieptul» sau că «respiră ca printr-un tifon». Dacă boala este mai severă, crizele pot apărea mai frecvent, chiar zilnic, sau în timpul nopţii, trezînd pacientul din somn. Într-un astfel de stadiu, pacientul nu se simte bine nici între crize, acuzînd oboseală la eforturi din ce în ce mai mici, hîrîiala permanentă în piept, tuse. Un pacient care de obicei face crize rare poate trece printr-o perioada de agravare a simptomelor, adesea declansată de o viroza respiratorie sau de o expunere la un alergen (de exemplu, înflorirea plopilor). Atunci, el face o exacerbare a bolii, care de obicei îl indeamnă să se adreseze medicului.

Ce se face în criză?

Cea mai bună prevenţie a crizelor de astm şi exacerbărilor este un tratament de fond corect. Chiar şi aşa, astmaticii pot avea perioade dificile, uneori în acelaşi sezon, cînd boala se agravează. Este necesar un consult medical şi o spirometrie pentru aprecierea gravitaţii exacerbarii. Uneori situaţia poate impune internarea în spital. Indiferent de cît de bine se simţeau anterior, astmaticii pot beneficia de o cură scurtă (7-10 zile) de cortizon pastile, care îi scoate din impas, fara a avea efecte negative pe termen lung. Mai pot fi utile: creşterea dozei de cortizon spray, creşterea dozei de spray bronhodilatator sau asocierea mai multor tipuri de bronhodilatatoare”.

Ce înseamna controlul astmului şi cum se obţine?

Persoanele astmatice trebuie să ştie că un tratament adecvat al astmului vizează controlul bolii şi menţinerea acestuia. De aceea, potrivit Strategiei Mondiale de Management şi Prevenire a Astmului a menţine sub control astmul inseamnă:

• să ai simptome minime sau deloc;
• să nu te trezeşti noaptea din cauza astmului;
• să nu ai deloc nevoie (sau rareori) de medicaţie „de necesitate”;
• să te bucuri în voie de activitaţi fizice şi exerciţii normale;
• să ai o funcţie normală a plăminilor, în urma testelor speciale;
• să nu ai atacuri de astm sau acestea să apară foarte rar.

Factorii declanşatori

Astmul nu poate fi vindecat, însă poate fi tratat în mod eficient.

Simptomele sînt variate, intensitatea lor fiind diferită de la o persoană la alta şi se agravează în general noaptea sau în primele ore ale dimineţii. În privinţa cauzelor astmului, acestea ramîn în continuare un adevarat mister pentru specialisti. Cercetările s-au oprit acum zece ani la influenţa pe care o pot avea gazele de eşapament şi poluarea aerului, iar în prezent oamenii de stiinţă îşi orientează atenţia asupra factorului genetic sau asupra modului în care se dezvolta sistemul imunitar în primii ani de viată.

Fiecare astmatic reactionează la anumiţi factori de risc, de aceea este foarte important sa fie identificaţi pentru a controla eficient boala. Printre factorii declansatori se numară: acarienii, polenul, alergenii proveniţi de la cîini şi pisici, fumul de ţigară, poluarea aeriană, efortul fizic, reactiile emoţionale puternice (cum ar fi rîsul sau plînsul intens), factorii iritanţi chimici şi anumite medicamente (aspirina si beta-blocanţii).

Profilaxia primară

Profilaxia primară include: regim de lucru şi odihnă raţional, recomandări pentru creşterea eforturilor fizice, limitarea consumului de sare de masă, refuz de consum, de alcool şi fumat, scăderea consumului de calorii în alimente şi scăderea masei corporale.

Profilaxia secundară

Profilaxia secundară se produce diferenţiat în grupele de bolnavi cu boli nespecifice cronice ale căilor respiratorii cu scopu de a preveni acutizarea patologiei, dezvoltarea complicaţiilor ulterioare la persoanele cu factori de risc deja existenţi, descreşterea îmbolnăvirilor şi deceselor din cauza acestor patologii, îmbunătăţirea calităţii vieţii a pacienţilor în concordanţă cu recomandările Comitetului de Expertiză a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Medic – internist
categoria I
Elena Hadji

Medic – internist
categoria II
Larisa Carlova