Doctorița care și-a transformat visul în vocație
Oameni ca tine: Doctorița care și-a transformat visul în vocație și aduce cu propriile mâini noi vieți pe pământ
Un căpșor mic, lipicios și plăpând apare încrezător sfidând lumina puternică a becului. Strigătu-i puternic, se transformă, pe măsură ce piticul înaintează, într-un țipăt sănătos și ferm. Două mâini, ascunse în niște mănuși bine întinse, îl preiau cu pricepere, îl analizează preț de câteva secunde și îl transmit mai departe. De după masca azurie, ochii mari vibrează în niște emoții care insistă să vină, de fiecare dată, chiar și după atâția ani. Unul dintre principalele motive pentru care Ina Gaitur își iubește meseria este diversitatea și permanenta senzație de nou. În fond, nu prea ai cum să te obișnuiești cu ideea că ești un fel de Dumnezeu local și aduci cu propriile mâini noi vieți pe pământ.
Din clipa în care deschide ochii dimineața și până în orele târzii când i se încheie tura de la spital, Ina Gaitur își trăiește visul. Încă respiră cu tot pieptul fiecare dintre bucuriile pe care reușește să le aducă în viețile celor care intră pe ușă femei și ies de pe ușă – mame. A crescut într-o familie de doctori, de aceea știa, nu din auzite, ce provocări îi pregătește acest drum.
Nu s-a așteptat că va fi simplu și nici nu a căutat niciodată căile ușoare. Trăiește cu sincera convingere că dacă există pasiune și iubire de munca pe care o faci, succesul este inevitabil.
Am ales obstetrica și ginecologia, deoarece am simțit aceasta ca o chemare a sufletului. Orice profesie, fără vocație se reduce la zero.
Perfecționismul care o caracterizează în viața de zi cu zi prinde amploare atunci când vine vorba despre munca pe care o face. Pentru Ina Gaitur nu există două paciente la fel. Le ascultă pe fiecare în parte, le trece prin sine stările și încearcă să le găsească leacul nu doar pentru trup, ci și pentru suflet. Nu și-ar permite să-și trateze cu neglijență meseria și nici să facă lucrurile de mântuială. Atunci când a pășit în acest domeniu a semnat un pact nescris cu Universul.
Noi, obstetricienii, zilnic devenim părtașii unei taine divine — cea a nașterii oamenilor.
Zilele de lucru pot începe la 8 dimineața. Finalul lor, însă, este mereu imprevizibil. De multe ori ceaiul rămâne nebăut pe masă, somnul este înrerupt la două dimineața, iar planurile proprii sunt amânate pentru data viitoare.
Nimic însă n-o convinge mai mult pe Ina Gaitur că a făcut alegerea corect decât fericirea sinceră din ochii tinerilor care s-au pomenit părinți.
În aceste momente ne simțim împliniți profesional, dar și uman, pentru că retrăim iar și iar emoțiile primei întâlniri cu un nou-născut
A învățat în timp să se bucure de lucrurile mici. De colegii cu care își petrece atâta amar de vreme, de recunoștința pacienților, de timpul petrecut cu folos, de aportul pe care îl aduce zilnic în atâtea și atâtea familii. Spune că n-ar sta nici pentru o clipă la dubii dacă s-ar pomeni iar la început de drum. Alegerea ar fi aceeași.
E bine când te simți la serviciu ca acasă…
Chiar și așa, clipele de tristețe, îndoielile și tentanția de a renunța își fac apariția, uneori. Când se simte dezamăgită, când i se pare că nimic din ce face nu suficient, când ar vrea să le dea toate pe una și să-și redirecționeze zborul spre alte culmi. De cele mai multe ori, ezitarea îi este spulberată de plânsetul vioi al nou-născuților sau de speranța pe care o vede în ochii femeilor ce așteaptă să-și strângă pruncii în brațe.
Cu toții avem momente de cădere. Important este să știm să ne ridicăm, să ne scuturăm aripile și zburăm mai departe
Principala lecție pe care o învață zilnic de la viață este să fie recunoscătoare pentru tot ce are. Pentru tot ce i se întâmplă. I se pare o mare realizare faptul că a reușit să-și împletească meseria și cariera cu viața de familie.
Spune că n-ar fi reușit nimic dacă nu ar fi avut alături umărul puternic al soțului său. Și el chirurg de profesie, a sprijinit-o în toate, i-a înțeles fricile și i-a redat încrederea în propriile forțe de fiecare dată când era gata să renunțe.
Fericirea înseamna să ai părinți sănătoși, să ai un loc unde să te simți ACASA…
Când vorbește despre fericire se gândește, invebitabil, la copiii săi. Deși sunt mari deja, pentru Ina Gaitur tot niște pici au rămas. De la ei a aflat cum se simte adevărata împlinire sufletească și cât de mare e bucuria ce se ascunde în lucrurile mici. Viitorul doctoriței sună bine. Nu are vise prea mari. Speră ca trecerea timpului să aducă sănătate în țară și în lume.
Speră să aibă putere să ajute cât mai multe femei să devină mame și își dorește ca ea, dar și toți doctorii din Moldova, să simtă că sunt apreciați pentru munca pe care o depun.
Aș vrea să trăim mai bine, să fim apreciați ca specialiști acasă, respectați și remunerați ca peste hotare.
Așa se face că din clipa în care deschide ochii dimineața și până în orele târzii când i se încheie tura de la spital, Ina Gaitur își trăiește visul. Încă respiră cu tot pieptul fiecare dintre bucuriile pe care reușește să le aducă în viețile celor care intră pe ușă femei și ies de pe ușă – mame. Le trăiește iar și iar emoțiile. De fiecare dată. Unul dintre principalele motive pentru care își iubește meseria este diversitatea și permanenta senzație de nou. În fond, nu prea ai cum să te obișnuiești cu ideea că ești un fel de Dumnezeu local și aduci cu propriile mâini noi vieți pe pământ…
*Cred în puterea exemplelor și știu că deși nu are nici petrol și nici aur, Moldova este bogată datorită oamenilor săi. În fiecare vineri vă fac cunoștință cu adevărații eroi ai zilelor noastre. Oameni harnici, buni, dedicați.
Dacă vă plac poveștile de viață, vă invit să deveniți patronii proiectului „Oameni ca tine” și să ne ajutați, astfel, să-i descoperim în continuare pe cei care ne fac țara.
Dacă și voi știți oameni frumoși care ar putea deveni eroii reportajelor mele, lăsați-mi un mesaj pe Facebook sau pe Instagram.
