„Noi nu mai vedem sfârșitul”

„Noi nu mai vedem sfârșitul”. Mărturii din Spitale, de Ziua Lucrătorului Medical

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_01

  • „Pacienți ușori acum practic nu avem. Majoritatea sunt pacienți gravi, starea cărora evoluează drastic. În orice moment, starea lor se poate agrava”.
  • „E caniculă. E greu să se lucreze în aceste costume. Dar, cu părere de rău, nu există alte soluții”.
  • „Noi rezistăm pentru că nu avem încotro. Pacienți vin foarte gravi și problemele noastre decad în fața lor”.
  • „Când se va sfârși pandemia, o să-mi cuprind familia și vom sta așa o lună de zile”.

În fiecare an, în a treia duminică a lunii iunie, R. Moldova marchează Ziua Lucrătorului medical și a Farmacistului. Condițiile de muncă ale persoanelor care activează în medicină și așa nu mereu dintre cele mai bune, în acest an sunt un test de rezistență – echipamentul pe care îl poartă este mai ales, acum vara, sufocant. Mulți lucrători medicali nu și-au văzut familiile de luni bune, decât pe internet. Unii s-au infectat, tratând pacienții. Alții, au plecat pentru totdeauna dintre noi. 

Reporterii ZdG au mers la două spitale din Chișinău – Spitalul Clinic Municipal Nr. 1 și Spitalul Clinic Municipal „Sf. Arhanghel Mihail”. Primul are internați circa 150 de pacienți, iar al doilea – peste 240 pacienți cu COVID-19. Și la un spital, și la altul, secțiile destinate pacienților COVID-19 sunt pline. Și la unul, și la altul, urmează să se mai deschidă câte o secție de COVID-19. Atât că, dacă paturi acum, când e criză, încă se mai pot găsi, reprofilându-se secții întregi, capacitatea medicilor de a se descurca cu volumul crescând de muncă e sub semnul întrebării.

Spitalul Nr. 1, Chișinău. La intrarea destinată pacienților COVID-19 oprește o ambulanță. Coboară două persoane cărora li se văd numai ochii de după tot stratul de echipamente. De la intrarea în spital, apare un medic echipat care interoghează pacientul rămas în ambulanță.

  • Bună ziua. Cum vă cheamă? Când v-ați îmbolnăvit? Cum s-a început boala dvs.? Mai tare vorbiți! De trei zile a dispărut pofta de mâncare, da? Slăbiciuni au fost? Temperatură? Acum, ce vă deranjează?

Pacientul povestește că de ieri a început totul și că mai are slăbiciuni. Cei doi lucrători medicali care îl însoțesc vorbesc pe scurt despre starea lui: temperatură și saturație. Apoi, se transmite îndreptarea la post, se măsoară nivelul oxigenului în organism și se decide internarea. În timp ce pacientul iese din Ambulanță, este întrebat dacă are alte boli și dacă prezintă alergii la medicamente. Ni se spune că pacientul se află în stare gravă medie. Ambulanța demarează.

Pacienților care se internează în spital, li se creează un traseu verde special, pe unde nu circulă alți pacienți sau lucrători medicali. Ulterior, pacientul care tocmai a coborât din ambulanță e îndreptat spre cabinetul radiologic, unde va fi examinat, iar înapoi merge pe același coridor verde creat pentru el, însoțit de un lucrător medical, până în secție.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_10

„Pacienții pot confirma că este un calvar să treci prin asta”

Fosta Secție de Chirurgie a spitalului este acum secție de COVID-19. Toți medicii de aici sunt echipați la fel, în costume albe, cu viziere pe față, care le tot transpiră cât vorbesc. Medicii povestesc că, în prezent, practic nu mai au în Secție pacienți cu forme ușoare ale virusului.

„Toți pacienții care se află aici sunt infectați, iar infectarea lor poate însemna o scăpare pe undeva în respectarea măsurilor de protecție. Toți vorbesc acum despre asta: respectați măsurile de protecție! TV-urile arată mai multe opinii – unii zic că toate acestea sunt povești, că nu e nimic, că totul e bine, dar vedeți aici pacienții infectați. Asta înseamnă că cineva a neglijat măsurile de protecție. De asta ei se află aici. Uitați, avem o pacientă căreia îi sunt afectați 75% din plămâni, ea respiră cu greu. Asta e din cauza COVID-19. Când spun că au decedat unii de COVID, oamenii nu cred. Dar la pacienții infectați de COVID-19, inițial, sunt afectați plămânii, iar după aceea, pornește un lanț de dezechilibre în organism și dacă mai sunt organe cu procese cronice, acestea cedează. E mai bine să protejăm organismul din start”,  spune Mihai Sîrbu, chirurg, șeful Secției Chirurgie Septică.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_11

Medicul Vasile Guzun, la ieșirea din tură

Colegul său, chirurgul Vasile Guzun adaugă că, în prezent, când rata infectărilor este în creștere, cel mai important e ca și autoritățile, și oamenii simpli să respecte regulile, altfel sistemul medical s-ar putea să nu mai facă față, la un moment dat, numărului mare de pacienți.

„Orientativ, la noi câte 3-4 ore se activează în secție. Apoi, se face o pauză. Sunt colegi care lucrează în ture. Dar e imposibil să stai acolo 24 de ore. Inițial, la noi veneau pacienți cu forme ușoare. Acum, rata pacienților cu forme grave de afectare este foarte mare. Pacienți ușori acum practic nu avem. Majoritatea sunt pacienți gravi, starea cărora evoluează drastic. În orice moment, starea lor se poate agrava. Dinamica se schimbă repede și noi suntem obligați să ne aflăm mereu în apropierea lor. Ei sunt mereu monitorizați atât de medici, cât și de asistente. Totuși, cel mai important acum, deși în țară s-au relaxat restricțiile, e să rămânem responsabili – începând de la cei de sus și până la oamenii simpli, trebuie să respectăm regulile, altfel situația va ieși de sub control și e posibil ca la un moment dat, sistemul medical să nu poată face față unui număr atât de mare de pacienți care se infectează”, opinează Vasile Guzun.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_12

În același context, vicedirectorul Spitalului Nr. 1, Ion Arteni spune că pacienții rămân în spitale pentru perioade tot mai îndelungate, iar toate paturile destinate pacienților cu COVID-19 sunt completate.

„Noi avem prevăzute 150 de paturi și acum ele sunt completate 100%. Dar, în orice moment pot veni pacienți gravi sau starea celor internați deja se poate agrava. Noi acum dispunem de vreo 20 de aparate, iar în spital sunt în jur de 150 de bolnavi. Deci, în orice moment putem avea nevoie de aparate suplimentare. Sperăm că totuși lumea a înțeles că lucrurile nu stau tocmai bine. E greu și pentru lucrătorii medicali să lucreze în aceste costume pe caniculă. Dar, cu părere de rău, nu există alte soluții. Noi toți conștientizăm că trebuie să acordăm asistență pacienților, oricât de greu nu ne-ar fi în acest echipament. Asta este, până la urmă, datoria noastră. Lumea îți închipuie, fiind sănătoasă, că e o infecție inventată sau că nu afectează în așa măsură, dar pacienții de aici pot confirma că este un calvar să treci prin asta”, declară Arteni.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_13

Prin crăpătura ușii

Medicii povestesc, printre altele, că avem un coleg de breaslă – fotograf, internat în Secție. Ne lasă să discutăm puțin cu el, dar „numai prin crăpătura ușii”. Mihai Vengher este la spital de mai bine de două săptămâni. Primele simptome au apărut pe 29 mai, după prânz.

„A crescut brusc temperatura, aveam slăbiciuni și dureri în tot organismul. Era neplăcut. Presupuneam ce este. Am folosit niște medicamente din prima zi, de sâmbătă. Luni am mers să fac testul și am fost confirmat pozitiv. Consider că infecția aș fi putut-o lua din transportul public, pentru că altfel nu am fost cu nimeni în contact, nu am mers la nimeni acasă și am respectat regulile de protecție. Cel mai rău e că s-au infectat soția și copiii. De departe, cel mai important acum e ca noi toți trebuie să fim foarte precauți”, subliniază Vengher.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_14

Pacient în Secția Reanimare

Tot „prin crăpătura ușii”, reușim să discutăm cu o altă pacientă. Iulia Ghețco este pensioară și este din Chișinău. S-au infectat atât ea, cât și soțul ei, care muncește la Parcul de troleibuze.

„La început, aveam slăbiciuni, temperatură, amețeli. Am luat un Paracetamol și scăzuse temperatura. Apoi, simptomele au revenit. Am discutat cu medicul meu, am chemat Salvarea. Soțul lucrează pe troleibuz și probabil de acolo s-a molipsit el întâi. Noi amândoi avem boli cronice, dar mergem spre bine. El e internat la un spital. Eu am o mare rugăminte: toți oamenii care pricep în asta să vorbească cât mai mult și pe înțelesul tuturor. Oamenii multe nu înțeleg. Trebuie să lămurească la lume, pe limbajul tuturor oamenilor, ce este asta și cum să se apere. Altfel, va fi strașnic. La lucru, soțul le spunea celor mai tineri să pună mască și ei ziceau că nu există COVID. Sunt oameni specialiști, ei trebuie să iasă și să vorbească. În rest, mulțumim medicilor că ne salvează”, spune femeia.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_15

„Când ieșim din secție, care aleargă repede la apă, care la baie, care la duș”

Spitalul Nr. 2. În prezent, aici sunt internați 245 pacienți cu COVID-19, dintre care  ⅔ sunt în stare gravă. Vârsta medie a celor internați e de 49 ani, iar  a celor decedați – în jur de 61. Șefa Unității de primiri urgente a Spitalului Clinic Municipal „Sf. Arhanghel Mihail”, Veronica Țugulschi arată la un ecran de calculator cum se schimbă plămânii unui pacient grav.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_16

„Ultima lună, la noi vin pacienți foarte gravi, care necesită oxigen în permanență și noi ne străduim să reducem la maxim timpul de aflare în unitatea de primiri urgențe pentru ca ei să primească mai departe tratamentul de care au nevoie. Noi ne străduim cât mai rapid să facem triajul, ca ei să meargă mai apoi în secție. În aprilie, am avut câteva cazuri în care pacienți asimptomatici refuzau internarea, însă noi oricum îi monitorizam. În ultimul timp, am avut pacienți destul de gravi și deja nu erau sugestii precum că virusul nu ar exista – toți vor să se interneze. Cât despre colegi, noi încă rezistăm, ne schimbăm unii cu alții, am făcut graficul în așa fel încât să nu fie surmenaj pentru lucrătorii medicali. Altfel, nu avem încotro. Pacienți vin foarte gravi și problemele noastre decad în fața lor. Atunci când vedem că ei respiră greu, uităm de oboseală, uităm de greutăți, uităm de sete. Pentru că asta e strașnic. Pentru noi cel mai important e să-i putem salva. Acum, paturile sunt ocupate 100%. Nu avem niciun loc liber, inclusiv în Terapie Intensivă. Totu-i plin. Dar, ne străduim să ne descurcăm. Pentru că asta este menirea noastră – să rezistăm”, completează Țugulschi.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_17

De cealaltă parte, șefa Secției Anesteziologie, Terapie Intensivă și Reanimare, Cornelia Voitic nu și-a mai văzut familia de luni bune, decât pe internet și afirmă că atât ea, cât și o bună parte din colegi devin tot mai pesimiști, urmărind evoluția lucrurilor în R. Moldova.

 „În această secție se internează pacienții cei mai gravi. Pentru noi, cea mai mare victorie este pacientul care se externează cu bine. Din păcate însă, sunt și cazuri de deces. Am avut aici un pacient care a stat o lună. Boala asta e așa de imprevizibilă, că nu întotdeauna avem rezultatele pe care ni le dorim. S-au infectat și unii colegi. Dar altfel, noi, medicii acum suntem practic izolați de societate. Cel mai mult ne-am dori să se respecte regulile și restricțiile. Când ieșim de aici, din secție, care aleargă repede la apă, care la baie, care la duș. Noi suntem izolați de familie practic de trei luni. Și dacă o ținem în ritmul acesta, nu știu când le vom mai revedea. Rugăm, de sărbătoarea Lucrătorului Medical, fiți respectuoși, vigilenți și aveți grijă de voi. Sistemul medical îl fac oamenii și dacă ei o să cedeze, aparatele nu o să funcționeze desinestătător. Dacă noi o să începem a ceda, fizic și moral, pentru că deja suntem epuizați – cu tot acest echipament, aparatele nu vor face față. Sistemul e bazat pe oameni. Nu pot face prognoze, dar văzând comportamentul societății, am intrat în pesimism și nu vedem sfârșitul. Îmi doresc tare să-i revăd pe cei dragi față în față. Când se va sfârși pandemia, o să-mi cuprind familia și vom sta așa o lună de zile”, spune Voitic.

Noi_nu_mai_vedem_sfarsitul_18

Loreta Eșanu este șefa Secței Gastroenterologie, actualmente reprofilată în Secție de COVID-19. Povestește că împreună colegii, de când tratează pacienții confirmați pozitiv, au învățat să se echipeze în mod mecanic, acesta fiind doar unul din nenumăratele lucruri care s-au schimbat radical în spital, odată cu pandemia.

„Acum, majoritatea secțiilor s-au reprofilat. Noi activăm cu pacienții COVID-19 de la finalul lunii martie. Ne-a fost dificil de la început, dar ne-am mai obișnuit cu munca, facem echiparea în mod mecanic. Avem 38 de pacienți în Secție și pot să vă spun că nu mai sunt locuri libere. Dar colectăm teste în fiecare zi și atunci când pacienții primesc negativ, avem o mare bucurie. Noi îi externăm, dar cu părere de rău, în locul lor vin tot mai mulți. Iar evoluția pacienților e imprevizibilă. Eu încă sper să scadă procentul de infectare, cu timpul. Eu încă sper ca oamenii să înțeleagă că acest COVID-19 este o realitate”, enumeră Loreta Eșanu.

Într-una din încăperile Secției se află internată Adelina Soltan (62 de ani). Spune că primele simptome erau temperatura și slăbiciunile. „Primele zile de la internare nu am avut vreun disconfort, apoi a început temperatura. Iată așa de imprevizibil este acest virus. Păziți-vă! Cu cât mai mare va fi neglijența noastră, cu atât mai mulți vom fi aici. Asta nu-i e glumă, e pandemie”, atenționează pacienta.

Potrivit bilanțulului de sâmbătă, 20 iunie, numărul persoanelor infectate cu noul Coronavirus a ajuns la 13 953  cazuri, iar numărul deceselor a ajuns la 464. În total, 7745 persoane au fost tratate și externate.

/www.zdg.md/